O portocală!
Se scurge timpul neîncetat și încă nimeni nu a reușit să îl oprească! Când ești mic îți dorești să ajungi mare, când ajungi mare îți dorești să ajungi mic, să te întorci în grădina copilăriei și să poposești acolo unde ești înconjurat de dragoste. Cine să ne mai înțeleagă și pe noi?
Ani de zile Moș Crăciun al meu, a fost de fapt Moș Gerilă. Nu îi scriam scrisori pentru că nimeni nu îmi dădea adresa lui și pentru că oricum Moș Gerilă era prea sărac ca să ajungă în Câmpulungul meu. Nopțile foarte reci, frigiderul rece și distant și apa căldă..care nu era niciodată caldă îmi dau fiori și acum. Portocalele și bananele erau un lux pe care ni-l permiteam cu mare greutate, îmi aduc și acum aminte cum mă cățăram pe șifonier seară de seară să văd cât mai durează până se coc și cu toate acestea eram noi. Noi toți stânși în jurul unui brad artificial în care atârnam bomboanele poleite în argintiu și auriu, noi toți strănși în noaptea de ajun, atunci cănd poveștile prindeau viața și universul se colora de râsete. Miros de cozonac, aromele de rom și vanilie, cuptorul arzând, serile în care mergeam la colindat și ,,Plugușorul”. Toată viața mi-am dorit să merg și eu cu ,,Plugușorul” și niciodată nu am înțeles de ce fetele nu aveau voie!
Astăzi timpurile acelea au apus, copiii mei ascultă neîncrezători toate aceste mici povestiri, parcă ireale și desprinse din Star Wars! Zâmbesc și eu în sinea mea, mă bucur cu mult nesaț de toate aromele, mă cufund însă adesea în visare și mă reîntorc în timp, acolo în nopțile lungi și foarte reci și încă îl revăd pe tata chinuindu-se să mă dezmorțească de frig!
După ani de zile, l-am descoperit pe Moș Crăciun, mult mai bogat, mai fastuos, mai occidental și mult prea sărac în sentimente. Anul acesta este deja mai sărac, parte din copilăria mea s-a stins, au rămas însă toate poveștile spuse în serile târzi, toate povețele și toate pildele.
Încerc cu disperare să merg la colindat în Bucureștiul meu cel de acum, însă toate porțile sunt închise, aroma de cozonac are gust de cofetărie și frigiderul se uită prea plin la mine și cu toate acestea mă uit spre cer și sunt recunoscătoare. Frânturi din gândurile și visurile mele se împlinesc treptat, colindători de departe îmi sunt alături și încet ..încet ..se întredeschid și porțile sufletelor voastre!
Moș Crăciun, de mă cauți anul acesta, să știi că tot ce îmi doresc este: ,,o portocală„!
Crăciun fericit!
Sursă foto: Bun de România, arhiva personală
